Mereu te uiți la nori și realizezi cât de departe ești de aceștia. Cel puțin o dată în viață ai urcat pe un munte, iar când te-ai uitat în zare, probabil ai avut un sentiment pe care-l poți explica cu greu.
Lumea era atât de mică, iar tu erai atât de sus. E o senzația extraordinară să poți privi întreaga lume de la înălțime…dar te-ai gândit vreodată să treci de pragul ăsta?
Probabil când erai doar un copil, vedeai păsările pe cer și te întrebai…”oare cum o fi să poți zbura?”. Odată ce experimentezi viața din perspectiva asta, ceva în mintea și-n sufletul tău se schimbă pentru totdeauna.
Deasupra norilor ai șansa să vezi, ceea ce nu poți vedea nicăieri altundeva…simți vântul care-ți bate pe piele, îți dai seama că nu mai ai unde să calci, tot ce poți să faci este doar să privești natura în adevărata ei formă. Este o senzție dincolo de imaginația oricărui om.
Și-acum te întreb, crezi c-ai fost vreodată cu adevărat liber?
După ce-o să privești pământul alături de vulturi, probabil te vei gândi de două ori.
